1. M-ai trezit din noapte și uitare…
Și mi-ai așezat fruntea, sub soare!
Între mine și adânc… ai zămislit;
Prin cuvântul Tău sfânt…
Un hotar de grea siguranță!
Ca numai spre ceruri să găsesc:
Lumină sfântă și speranță!

R: Cât de pierdut aș fi, fără de Tine!
Rătăcind pe cărări… pline de rușine!
Cât de gol aș fi, și flămând…
Fără numele Tău, atât de sfânt;
Cât de trist aș fi, în ceasuri târzii…
Fără slava scripturilor vii!

2. Doamne, în tăceri îndepărtate…
Te aud cum murmuri, infinituri de șoapte!
Mă îndemni zi de zi, și în miez de noapte;
Să învăț să trăiesc…
Împlinind poruncile Tale!
Mă proștern, o, Doamne, în genunchi…
Fără mine, cu Tine în gând!