1. Ori de câte ori, la cină,
Îmi ridic privirea-n sus,
Simt, înfiorat în suflet,
Harul Domnului Isus!
Ori de câte ori genunchii
Mi se pleacă la pământ
Îmi aduc mereu aminte
De duiosul Său Cuvânt.

R1: Și de câte ori în rugă,
Lângă pâinea frântă stau
Vreau, din inima întreagă,
Mulțumirea mea să-I dau.
Căci așa după cum Pâinea,
Sub privire ni s-a frânt,
Trupu-I sfârtecat de cuie
Ne-a fost dat pe-acest pământ.

2. Și așa precum potirul
Rod de viță ne-a-mpărțit,
Prințul Cerului, prin cruce,
Sângele-i ne-a dăruit.
De aceea astăzi iarăși,
După ani trecuți în șir,
Simt aceeași cercetare
Lângă Pâine și Potir.

3. Și din ele, gust puterea
Fiului lui Dumnezeu,
Care S-a jertfit pe cruce
Ca să am iertare eu.
Cerul și-a deschis izvorul,
Cu iertare și cu har... !
Pentru-o lume de păcate
Curge Mântuirea-n dar.

4. Căci din coasta Lui străpunsă
Pentru vina tuturor,
Curge sângele șiroaie,
Curge leac alinător.
Doamne, astăzi când la cină
Frații mi-i îmbrățișez,
Simt fiorul Tău în suflet,
Simt că iar mă cercetezi.

5. Și îmi spui că nu-i departe
Ziua când în Cerul Sfânt,
Vor serba odată cina
Frații Tăi de pe pământ.
Doamne, dă-mi Te rog puterea
Întâlnită în Cuvânt
Să trăiesc mereu cu Tine,
După sfântul legământ.

R2: Iar atunci, la Țărm, o, Doamne
De fiorul sfânt pătruns,
Îți voi mulțumi și-acolo
Pentru Trupul Tău străpuns!