1. Doamne, câtă mângâiere
ai dat sufletului meu,
/: când din moarte și durere
m-am întors la sânul Tău! :/

2. Inima Tu mi-ai umplut-o
cu odihnă și lumină,
/: revărsând în bietu-mi suflet
mântuirea Ta deplină! :/

3. Fermecatu-mi-ai viaţa
să-Ţi urmeze numai Ţie,
/: astăzi, fericit, Isuse,
sunt al Tău pe veşnicie! :/

4. O, când vei veni cu slavă,
ca să-i iei pe toţi ai Tăi,
/: și să fim în veci cu Tine
izbăviţi de-a-lumii văi? :/

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 157