1. Păstorul Bun, Păstorul Blând,
cu oile mergea plângând,
cu ochii duşi departe,
de dorul celor ce s-au dus
pe alte căi deşarte!

2. El le chema, rănit de dor,
ca să le ducă la izvor
la umbră și răcoare,
de mila oilor cădea
sub crucea grea în soare!

3. La pieptul Lui însângerat
El le chema neîncetat,
din căile de jale.
Rănit de dor, rănit de spini,
mergea plângând pe cale!

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 181
Text anonim