1. M-ai iubit, o, Bun Păstor,
lumea toată m-ai căutat.
În adânc când să cobor,
blând, senin m-ai ridicat!
Ai învins duşmanii mei,
m-ai scăpat din guri de lei,
și nu mi-ai cerut nimic,
ci doar ochii să-mi ridic.

2. Când cu ochii am văzut,
toate ce mă-nconjurau,
am simţit că mi-ai cerut
numai inima să-Ţi dau...
Vrei în ea să fii Stăpân,
și eu pururi să-Ţi rămân
numai cu ai Tăi copii
să alerg spre veşnicii!

3. O, de-atunci sunt fericit
chiar când trec prin mari dureri.
Ştiu că Tu m-ai mântuit
şi-mi dai vieţii noi puteri!
Toate de s-ar dărâma,
eu rămân pe urma Ta,
căci Tu eşti Stăpânul meu,
rob al Tău pe veci sunt eu!

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 195
Text: I. Nicoară