1. Ți-ascultai, Isuse-odată,
vocea Ta duioasă
și de-atuncea nu-i cântare
s-o mai simt frumoasă.
/: Nu-i nici o cântare-n lume
s-o mai simt frumoasă... :/

2. Ți-am văzut odată Chipul
alb ca de ninsoare
și de-atuncea nu-mi mai pare
albă nici o floare,
/: nu-mi mai pare-n lumea-ntreagă
albă nici o floare. :/

3. Legănatu-m-au odată
dorurile Tale
și de-atuncea nu-i pe lume
nici o pernă moale...
/: Nu-i de-atunci în lumea-ntreagă
nici o pernă moale. :/

4. Ți-a simțit odată Mâna
inima sărmană,
și de-atuncea nu-s pe lume
mâini să lege-o rană,
/: nici o mână nu mai știe
cum să lege-o rană. :/

5. Însetat băui odată
Apa Ta cerească
și de-atuncea nu-s izvoare
să mă răcorească...
/: nu mai sunt izvoare-n lume
să mă răcorească. :/

6. Și mă-ntreb: de n-ar fi-n lume
Dragostea-Ți curată,
cine-ar mai avea, Isuse,
inima mea toată?
/: n-ar fi nimeni să mai aibă
inima mea toată! :/

I: Muzică: Nicolae Cioran
Text: Traian Dorz