1. De-a Ta slăvită-mpărăție
o, Doamne, vreau mereu să cânt,
/: şi de-aş putea, o veşnicie,
de ea aș vrea ca să cuvânt. :/

2. C-atâtea frumuseţi şi-atâtea
minunăţii în ea vor fi
/: încât fiinţa mea Isuse
nu poate nici măcar gândi! :/

3. Prea mărginit sunt astăzi,
ca să cuprind cu mintea mea,
/: Împărăţia cea slăvită
ce-a pregătit iubirea Ta. :/

4. Numai atunci zidirea-ntreagă
pe Tine singur Te-o slăvi,
/: căci răul, moartea şi păcatul
pentru vecie-l vei zdrobi. :/

5. Deși sunt mic, Tu poţi să-mi umpli
cu harul Tău fiinţa mea,
/: ca să vestesc, să cânt întruna,
slăvită-mpărăţia Ta. :/

6. E-așa frumoasă și măreaţă
şi-atâtea mii de haruri noi,
/: ai pregătit Tu pentru lume
în veacurile de apoi! :/

7. Nu vreau nimic în lumea asta,
decât, ca-n harul Tău bogat,
/: să-ţi pot cânta Împărăția
şi s-o vestesc neîncetat. :/

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 257