1. O, ce nespusă fericire
aflat-am lângă sânul Tău,
din clipa când a Ta iubire
cuprise-ntreg sufletul meu;
R1: Viaţa mea de soare-i plină
când Te am Isus;
şi când voia Ta divină,
o-mplinesc supus!
2. Fă Tu, cu-ntreaga mea fiinţă
supus și rob să-Ţi fiu mereu,
să-Ţi cânt cu dor şi cu credință
și-n fericire și la greu.
R2: Ce frumos și cât de dulce
ca după dureri,
să primesc cu mult mai multe, binecuvântări.
3. Îți mulţumesc pe veci Stăpâne îngenuncheat în Faţa Ta,
de-acest nespus de mare bine
ce-ai revărsat în viaţa mea!
R3: Vreau ca inima să-mi fie
tot mereu în cânt;
și-n spre cer cu veselie,
eu să mă avânt.
I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 262