1. Prin noaptea plină cu-amar și greu
ca străini noi acum umblăm,
pe drum dureri se aştern mereu,
dar noi înapoi să nu dăm.

R: /:Salvarea noastră e iubirea
celui ce părăsi
de sus toată mărirea
și-aici pe cruce muri. :/

2. Și fiare multe pândesc mereu
pe-acei ce merg spre Isus;
povara crucii apasă greu,
dar cât de curând vom fi sus.

3. E chin și moarte pe aceste văi,
geme răul lumii întregi.
Păzește Doamne pe aleșii Tăi,
căci Tu, numai Tu ne-nțelegi!

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 278