1. Bolnav de dorul Tău, Isuse,
prin lume rătăcesc străin,
chemându-Te duios pe Nume
în bucurie şi-n suspin.

R1: Străbat pustii de necredinţă
și mări de fărdelegi străbat,
în cele patru părţi a lumii,
eu pretutindenea Te cat.

2. Flămând şi-nsetoşat de Tine,
caut al iubirii Tale miez,
căci foamea inimii şi setea
cu Tine doar le-ndestulez...

R2: Iar când Te aflu-Ţi sorb cuvântul
vrăjit de chipu-Ţi minunat,
și simt belşugul Tău umplându-mi
adâncul meu nesăturat.

C: /:Și-nfiorat de bucurie
cu capu-n poală-Ţi sprijinit,
eu uit şi zbucium și durere,
și plâng, și cânt de fericit... :/

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 359
Text: Traian Dorz