1. O, sărutarea gurii Lui,
pe veci e neuitată...
Și se cunoaşte-n veci acel
sfinţit de ea odată.

R1: Căci gura care I-a simţit
sărutul Lui fierbinte,
Îi dăruie pe veci de veci
întregile-I cuvinte.

2. O inimă ce-odată-a fost
de dânsul sărutată,
în lume nu va mai iubi
pe nimeni, niciodată...

R2: Din mii de ochi,
din mii de guri şi inimi,
se alege, cine-a primit
sărutul Lui, şi cine-L înţelege.

3. Căci ochii sărutați de El,
în veci nimic nu cată
decât frumseţea Feţei Lui,
Făptura Lui curată.

R3: Căci Taina ce i-a-mpreunat
atunci cu nemurirea,
pecetluitu-le-a cu foc,
neşters pe veci, iubirea.

C: /:Și-i vor cunoaşte ochii Tăi
îndată dintr-o mie,
căci altfel cântă şi vorbesc
și umblă - cine-L știe... :/

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 379
Text: Traian Dorz