1. Izvorul Tău, izvorul Tău,
ce limpede răcoare:
și-nseninară faţa-n el
atâtea dragi fecioare,
şi-au fost curate-apoi pe veci,
atâtea dragi fecioare.

R1: Izvorul Tău, izvorul Tău,
ce-adâncă-nseninare!
Atâtor însetaţi le-a dat
odihnă şi-alinare,
atâţia-ntrânsul au aflat
odihnă și-alinare.

2. Izvorul Tău, izvorul Tău,
ce-oglindă minunată:
câţi răi s-au oglindit în El,
toți fața-aveau curată;
toţi îşi văzură faţa-n El,
frumoasă și curată!

R2: Izvorul Tău, izvorul Tău,
ce, har slăvit, Isuse:
atâţia și-au spălat în el
păcatele nespuse,
și-uitate-au fost pe veci de veci
păcatele nespuse!

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 384
Text: Traian Dorz