1. Păstorul sufletului meu,
cu dor nepotolit te cat,
de Tine sufletu-mi doreşte,
o, unde poți Tu fi aflat?

R1: Nu caut păstorii lăudaţi,
nici staulele omenești.
Pe Tine sufletu-mi Te caută,
o, unde oare Te găseşti?

2. O, unde eşti? Îţi strig plângând,
doritu-Ţi Nume și ascult...
Aș vrea s-aud, să-Ţi sorb Cuvântul
să-mi tot vorbeşti mai mult, mai mult.

R2: Lăsaţi-mă chemări lumeşti
cu-a voastre-amare amăgiri.
Nu vreau s-ascult decât chemarea
duioasei, dulcei Lui iubiri!

3. Lăsaţi-mă să plec, lăsaţi
s-alerg pe dealuri și pe văi,
să-L caut, să-L aflu, să mă satur
de glasul Lui, de ochii Săi.

R3: Lăsați-mă! O, drag ISUS,
cât Te-am căutat şi Te-am dorit...
Ce fericit că peste-o clipă
voi fi la Sânul Tău iubit!

I: Cântările Domnului, volumul 2, cântarea 102
Text: Traian Dorz