1. Ce furtună ameninţă,
câte vânturi grele bat,
cum să pot eu oare Doamne,
marea vieţii s-o străbat?

R1: Iată valul se ridică
munte ameninţător,
sufletul spre Tine strigă,
vino-mi Doamne-n ajutor.

2. Când ameninţă furtuna
şi nu-i nime-n jurul meu,
Doamne mi-e de-ajuns cuvântul:
Iată, sunt cu tine Eu!

R2: Fii mereu cu mine Doamne,
pân-la ultimul liman,
căci fiind mereu cu Tine,
liniștită pace am!

I: Cântările Domnului, volumul 2, cântarea 108
Text: I. Marini