1. Vom adormi, dar nu pe veci
așa-i făgăduinţa Ta,
/: prin moarte-ntâi vrei să ne treci
și-apoi cu toţi vom învia. :/

2. La învierea cea de-apoi
un Soare nou va răsări
/: și Era lumii celei noi,
va-ncepe făr-a se sfârşi. :/

3. Căci în Hristos vor învia
toţi ce-n Adam au adormit,
/: dar fiecare-n ceata sa,
întâi acei ce L-au slujit. :/

4. Cu ei pe tron vei sta, Isus,
în ziua când vei judeca
/: Și-apoi acolo-n ceruri sus
vor fi pe veci la masa Ta :/

5. Ce măreţii, ce frumuseţi,
cuprins-a-Tale-orânduiri,
/: că-n zorii sfintei Dimineţi
întrec a ochilor priviri. :/

6. Să vină-mpărăţia Ta
cu viaţa cerului de Sus,
/: când morţii toţi vor învia,
când Tu vei fi-mpărat, Isus! :/

I: Cântările Domnului, volumul 2, cântarea 314