1. Admir un răsărit de soare,
admir când văd întinsa mare,
/: admir mănoasele câmpii,
admir grădini cu pomi şi vii! :/

2. Admir pădurea cea bătrână,
admir și oile la stână,
/: admir plugarii la arat,
admir și cerul înstelat! :/

3. Dar mai presus de toate, toate,
e Domnul, în eternitate,
/: cu-al laudelor mele mir,
Îi cânt cu foc şi Îl admir! :/

I: Cântările Domnului, volumul 2, cântarea 349
Text prelucrare după I. Tudusciuc