1. Ruga mea cea mai adâncă,
dar și-naltă pân-la cer,
Doamne, e să fiu o stâncă
/: de-ascultare de-adevăr! :/

R: /:Prin Isus, Te rog deplin, :/
amin, amin.

2. Cer cu flacără cerească
să ajung cum Tu mă vrei,
voia-Ți să mă stăpânească!
/: Ea să-mi fie-n trai temei! :/

3. Doamne, asta-i rugăciunea
ce Ți-o-nalț acum cu foc:
vindecă-mi Tu slăbiciunea,
/: să-Ți slujesc în orice loc! :/

I: Cântările Harului volumul 17 nr. 106