1. Cel care-adoarme pe pământ,
spunând că este-al lui Hristos,
/: de duhul lumii este-nfrânt,
iar vorba lui nu-i de folos. :/
Veghere, veghere!

2. Creștin e cel ce zboară-ntins
cu-aripi de adevăr spre cer,
/: și ceru-l poartă neînvins.
El biruie cele ce pier! :/
Veghere, veghere!

3. E ca lumina-n mersul ei:
nu are umbre, nici poveri.
/: Hristos e-al vieții lui Temei,
căci El e har și mângâieri! :/
Veghere, veghere!

4. În Trupul Lui e mădular
cel care-L poartă pe Hristos.
/: Și-n tot ce-i el Îl poartă clar,
mai sfânt, mai blând, mai luminos! :/
Veghere, veghere!

I: Cântările Harului volumul 17 nr. 112