1. Când Domnul cina a sfârșit,
Dintr–odată S–a–ntristat,
Și–a plecat în Ghetsimani,
Către Tatăl s–a rugat.

2. Și–a–ngropat El fața–n palme,
Și–ntristat, a plâns cu amar:
„Tată, dacă–I cu putință,
Depărtează–acest pahar”!

3. Și–a privit apoi în urmă,
Dorm urmași de–ntristare:
„Să vegheați măcar o clipă,
Nu ați fost nicicând în stare!”

4. În genunchi El cade iarăși,
Și–i pământul ud de sânge,
Numai noaptea–i tovarăș,
Și El plânge, plânge, plânge!

5. O, priviți–L voi în rugă,
Întristat cum stă–n grădină,
Va fi părăsit de Tatăl,
Când va lua a noastră vină.