1. Chiar dacă-i cerul vieţii mele
cu norii suferinţei grele,
ajută-mă să fiu lumină
/: spre-o mărturie plină, plină! :/

R: Doamne, Doamne,
credinţa-n Tine-mi pun,
o, Tatăl meu preabun!

2. Lumina-i neîmpiedicată
chiar când trăirea e-nnorată,
cu încercări și ploi amare,
/: dă-mi, Doamne, harul și mai mare! :/

3. Lumina sfântă-i bucurie;
ea-mi străluceşte și mai vie,
spre slava Ta, Ceresc Părinte,
/: chiar când pe cer trec nori-nainte! :/

I: Cântările Harului, volumul 17, cântarea 277