1. Pentru rugăciune-i potrivit
în viaţă, orice timp trăit,
dacă ruga-i dintr-un duh zdrobit
chiar din trup slăbit și obosit!
R: Dumnezeu primeşte
ruga ce-o rostește
omul pocăit
şi c-un duh smerit.
/: Îl ridică iar
prin cerescul har! :/
2. Pentru rugăciunea care-i foc,
cerul e deschis în orice loc,
Dumnezeu așteaptă iubitor
omul în credinţ-ascultător!
3. Timpu-n rugăciune nu-i pierdut.
Este-un timp în ceruri petrecut
cu cel mai înalt şi sfânt folos,
cum îl folosea aici Hristos!
I: Cântările Harului, volumul 17, cântarea 243