1. Coarnele mândriei să le tai
cu adevărul Sfântului Cuvânt,
Doamne, ca să pot să am în trai
al umilinţei sfânt aşezământ!

R: Doamne, Tu, prin har,
omul nou mi-l crește,
ca să pot trăi
mai smerit: cerește!

2. Calea umilinţei s-o pășesc,
cum Doamne, Tu,
prin Sfânt Cuvânt mă-nveţi,
ca deplin s-ajung și să trăiesc
după dumnezeieștile poveţi!

3. Doamne, mulţumesc că nu mă laşi
să împlinesc pornirile-mi fireşti,
să n-am coarnele mândriei-n pași,
îndepărtat de căile cerești!

I: Cântările Harului, volumul 17, cântarea 207