1. Cu inima tăiată împrejur,
să mă închin în Templul Tău sfințit!
Din slava Ta, nimica să nu fur,
ci-n duh să-Ţi cânt, Părinte Preaiubit!
R: Cu inima-n credință
și cu recunoștință,
/: 'naintea Ta să mă închin, :/
în duh şi-n adevăr, senin!
2. Cu inima golită de ce-s eu,
să mă închin, adevărat Iudeu,
cu duh smerit, la sfântul Tău altar,
Părinte Bun, etern Izvor de har!
3. Cu inima sfințită vreau să vin,
în orice timp şi loc, să mă închin,
'naintea Ta, mereu, căci vrednic ești,
de-al nostru cânt, aici, și-n slăvi cerești!
I: Volumul 1, cântarea 383