1. Părinte, calea noastră duce
spre cerul slavei și-al cântării,
când umărul ne poartă cruce
prin strâmta vale-a încercării!
R: Fii binecuvântat,
că-n tot ce Tu ne-ai dat,
e numai har, mereu,
/: Slăvite Dumnezeu! :/
2. Puteri şi har ne dă din Tine,
să 'naintăm pe sfânta-Ţi cale,
să biruim ce-i rău, prin bine,
slujind de laudă slavei Tale!
3. Noi nu cădem de oboseală,
în slujba sfântă a iubirii,
și nici răpuși de îndoială
prin greutățile slujirii!
4. Știind că Tu ne ești Răsplată,
Părinte Drag, pe veșnicie,
povara crucii ni-i schimbată
în noi cântări de bucurie!
I: Volumul 1, cântarea 376