1. Un neam ca vântul trece,
cu visuri, cu-amăgiri,
alt neam în urmă vine,
spre-aceleaşi ne-mpliniri.
Ce trudă și durere
e-n orice veac trecut,
deşertăciuni și fiere
e-n tot ce-i jos născut.

2. Nu-i trainic, azi, sub soare,
nimic din ce zidim,
ca slava viitoare
spre care năzuim.
Cărarea pocăinţei,
crezând cu duh smerit,
e calea Ta, Isuse,
spre Cerul fericit!

I: Volumul 1, cântarea 364