1. Când vântul despică munții
și stâncile se sfărâmau,
Tu nu erai acolo, Doamne;
Cutremurul de pământ
n-a arătat prezența Ta
și nici focul ce arde tot...
Doar în susurul subțire și blând
Ți-ai arătat puterea Ta.
Ai vrut să arăți că marea-Ți putere
nu stă în război și-n vijelii...
Ci stă în iubire, pace, blândețe
și va dăinui în veșnicii.

R1: Slavă Ție, Doamne-n veci să-Ți fie,
căci ne-ai iubit și ne-ai mântuit!
Azi Îți cântăm mărire, plini de fericire,
căci prin harul sfânt al slavei ne-ai salvat!
Suspin și plâng în patul meu,
sunt chinuit de boală...
Vino la mine, drag Isus,
o, vino și mă scoală.
Suspin și plâng și iarăși plâng
și alții plâng cu mine...
Aș vrea să mor, iar dacă mor,
aș vrea să fiu cu Tine!

2. Când valea morții vom trece
și trâmbița va răsuna,
când cei drepți vor primi cununa,
ești gata să o primești?
Cânta-voi slavă Mielului,
cu flori în mâini 'n-aintea Lui.
Toți cei ce s-au logodit cu Isus,
vor fi răpiți cu El în rai,
iar cei ce nu-L au pe Isus ca Domn
ei vor fi chinuiți în veșnicii.
De vrei să primești iertare și pace,
azi când ești chemat la El, să vii!

R2: Slavă Ție, Doamne-n veci să-Ți fie,
căci ne-ai iubit și ne-ai mântuit!
Azi Îți cântăm mărire, plini de fericire,
căci prin harul sfânt al slavei ne-ai salvat!
La nimeni nu cer ajutor,
căci n-au de unde să-mi dea...
Milă găsesc numa-n Isus,
pe El Îl rog să mi-o dea.
La nimeni nu cer ajutor,
căci n-au de unde să-mi dea.
Milă găsesc numa-n Isus,
pe El Îl rog să mi-o dea.