1. Sub cerul înstelat
cu rece licărire,
în marea Lui iubire,
Mesia S-a-ntrupat,
în Pruncul înfăşat,
ce-n iesle-a fost culcat!

R: Slăvim pe Cel Născut,
venit din zări albastre,
şi inimile noastre
Îi dăm ca aşternut!

2. S-au minunat păstori
ce turma își veghează,
când li se arătară
albi îngeri sclipitori,
cu cântec și splendori,
din cer, plutind uşori! ...

3. O, Pruncule Divin,
ce-adus-ai mântuire,
cu cântec și iubire,
cu sufletul senin,
cei credincioși, azi vin,
și-n duh Ți se închin'!

I: Volumul 1, cântarea 347