1. O, Doamne, dă-mi credinţă tare,
în tot Cuvântul Tău divin,
/: în vremuri grele de-ncercare,
să rabd, să fiu de pace plin! :/

2. Să cred în dragostea-Ţi divină
și-atunci când grele prigoniri,
/: pe calea vieții, lași să-mi vină,
spre răstignirea vechii firi! :/

3. Să cred în inima-Ţi de Tată,
când îmi trimiţi în trup tepuş,
/: și rugăciunea-nlăcrimată
rămâne fără de răspuns! :/

4. Să cred că ai deplin putere
și-atunci când zac căzut și-nfrânt,
/: Tu-mi dai tării şi mângăiere,
să mă ridic, prin haru-Ţi sfânt! :/

5. Izvor al Vieții și-al Iubirii,
să cred, urcând orice calvar,
/: că după-amarul răstignirii,
urmează-al Învierii har! :/

I: Volumul 1, cântarea 299