1. Ca ploaia binefăcătoare,
ce-aduce rod cu-mbelșugare,
/: și-nviorare peste toate,
așa-i nespusa-Ți Bunătate! :/

2. Ca roua care strălucește
pe crinul care înflorește,
/: în mii răsfrângeri de lumină,
e, Doamne, Dragostea-Ți divină! :/

3. Ca vântul care dă răcoare,
când arșița e tot mai mare
/: e harul care ni-l aduce,
cuvântul Cărții Tale dulce! :/

4. Căci fără harul Tău, Părinte,
ni-e viața un pustiu fierbinte,
/: dar ploaia-Ți binecuvântată
ne-o umple cu cerească roadă! :/

I: volumul 1, cântarea 44