1. Deșertăciune este slava lumii,
și avuția ei așa râvnită,
spre ele-aleargă grabnic fiii humii,
acei ce n-au viața înnoită!

R: Ce bogății de har, ce bucurie,
trăiesc câți au cerească obârșie,
ei locuiesc, în duh, mai sus de soare,
unde-i iubire, pace și cântare!

2. Sub soare-i frământare fără tihnă,
și goană după vânt și amăgire,
dar cei ce-Ți poartă jugul, au odihnă,
în el găsesc, Isuse, împlinire!

3. Îți mulțumim, Isus iubit, de harul
ce ne-a schimbat viața-n primăvară,
prin el, cântând, urcăm acum calvarul,
spre culmile-n lumină fără seară!

I: volumul 1, cântarea 45