1. Așteptând semnalul plecării, un popor stă în noapte veghind,
Copleșiți de dorința salvării și speranță în inimi arzând.
Încălțați, și cu toiegele-n mână, stau încinși, așteptarea e grea,
Pe ușiori sângele-i mărturie, izbăviți din Gosen vor pleca.

R1: /:Spre patria promisă, cu dorul în piept,
Israel așteaptă plecarea...
Poporul ales va fi scos din Egipt,
Vor trece pustiul și marea. :/

2. E cuprins de groază Egiptul, judecăți au venit peste el,
Dumnezeu Și-a ținut legământul, a salvat pe toți din Israel.
Iar atunci o mare oștire, din Egiptul robiei pornesc,
Și, având călăuză pe Moise, au plecat spre-un Canaan pământesc.

3. Noi n-avem în frunte pe Moise, călăuză ne este Isus,
Din robia cea mare ne scoate, să ne ducă la locul promis.
Cât mai e de stat, nu se știe, în popasul acesta de jos,
Dumnezeu ne trimite solie, și atunci vom porni glorios.

R2: /:De patria cerească mi-e dor și aștept
Plecarea cu sfinții odată,
Căci dragostea sfântă ce mi-ai pus în piept
Nu m-a părăsit niciodată. :/