1. În cuptorul suferinței,
scump Isus, mă curățești,
ca din aurul credinței,
zgura firii să-mi topești!

R: Mulțumesc că-n încercare
eşti cu mine, cum ai spus,
/: şi în suferințe-amare,
mângâiere-mi ești, Isus! :/

2. Flăcările vii și jarul
urii-aprinse-a celor răi,
stinse-s pe deplin de harul
dragostei din ochii Tăi!

3. Ale clevetirii pietre,
astăzi, sufletu-mi rănesc,
însă-a umilinței trepte,
către slavă le pășesc!

4. În cuptorul suferinței,
mă smerești, Isus iubit,
ca să-mi dăruiești ființei,
Chipul Tău neasemuit!

I: Volumul 1, cântarea 171