1. Isuse, calea Ta străbat,
în lumea noastră de suspine,
şi vreau din ea să nu m-abat,
ci s-o urmez cum se cuvine!

R: Cărarea Ta mi-o netezeşte,
sub paşii mei, Isuse-Ți cer,
şi paşii zilnic mi-ntărește,
s-alerg mai avântat spre cer!

2. Pe calea voiei Tale sui,
Isus, chiar dacă nu-i uşoară,
că-n lume altă cale nu-i
să ducă-n Sfânta-Ţi Primăvară!

3. Isuse, calea Ta e Har,
chiar când străbate prin pustie,
pe ea, din Tine, îmi răsar,
mereu, izvoare de-Apă Vie!

4. Isuse, Cale Tu îmi ești,
și Pâine și Toiag și Frate,
şi MIRE ce curând soseşti;
îmi eşti mai mult de-aceste toate!

I: Volumul 1, cântarea 155