1. Un răsărit de soare,
o floare din grădină,
un tremur de izvoare
cu apă cristalină,
un foșnet stins de codru,
un zumzet de albine,
arată, Tatăl nostru,
ceva sublim din Tine!

2. Un colț de cer albastru,
un pârâiaş de munte,
un licărit de astru
ce depărtări pătrunde,
un bob curat de rouă,
ce oglindește-un soare,
ne nasc, mereu mai nouă
și proaspătă cântare!

3. Dar dragostea-Ți fierbinte,
ce-a dat spre mântuire,
pe Fiul Tău, Părinte,
nu-i grai și nu-i simţire
s-o cânte și s-o simtă
aşa cum se cuvine,
căci ea-i nemărginită,
Părinte-aşa ca Tine!

I: Volumul 1, cântarea 88