1. Cântările laudei noastre,
ţâşnite din duhul iubirii,
se 'nalță-n tăriile-albastre,
Părinte, la Tronul Măririi!
N-au farmec și-alese veşminte,
şi n-au, pentru mulți, prețuire,
dar dragostea nostră fierbinte
le dă, pentru Cer, strălucire!

2. Să poţi să ne dai astăzi harul,
şi dulcea iubirii iertare,
L-ai dat, ca să urce Calvarul,
pe Cel ce-Ţi era Desfătare!
Prin El ne aducem sfințită
a laudei jertfă aprinsă,
prin El, jertfa noastră-i primită,
de-al veacului duh neatinsă!

3. Cântările harului sfinte
ni-s pietrele scumpe şi rare,
cu greu preț, ades dobândite-n
adâncu-ncercării amare!
Cu lacrimi, adesea, cântate,
cântările noastre, spre Tine,
sui-vor, prin har, mai curate,
mai sfinte, mai noi, mai senine!

I: Volumul 1, cântarea 87