1. Numai Betleemul, al mamei cânt aude
Sudori și plâns în paie, în cerești armonii!
Mai cântă-mi, mamă, dragă, de îngeri tu-mi mai spune,
Și-n nopțile umbroase aproape tu să-mi fii!

R1: Sunt un copil străin ce-și plânge-amar poporul,
Și Fiul din grădină cu ruptă inima...
Am coborât la voi și-mi veți cunoaște dorul.
În umilința Mea, voi veți cunoaște zborul.
În rănile-Mi cumplite, pe-a voastre le voi lega!

2. Numai Betleemul și grajdul plin de noapte
Mi-au auzit surâsul mai blând și-ndurerat
Am râs la ochii mamei, la darurile toate,
Am plâns văzând Pământul, pe Mine junghiat!

3. Numai Betleemul îmi știe adânc iubirea
Puteam să vin în straie de rege și-mpărat.
Dar v-am iubit pe voi, lăsându-Mi nemurirea
Căci fără voi și cerul și Tatăl ar fi sărac.

R2: /:Sunt un copil străin ce-și plânge-amar poporul,
Și Fiul din grădină cu ruptă inima...
Am coborât la voi și-mi veți cunoaște dorul.
În umilința Mea, voi veți cunoaște zborul.
În rănile-Mi cumplite, pe-a voastre le voi lega! :/

O: 1 R1 2 R1 3 R2