1. Curând vei reveni să ne duci acasă,
Acolo, în veșnicii, să fim a Ta mireasă.
Și Tu, Mire, să ne dai o cunună a cerului,
Diademe sfinte, în rai, ca răsplată să le pui.

R: :/ Când vei reveni? Cât să mai aștept?
Nu mai zăbovi, dorul arde-n piept /:

2. Tu pregătești cetatea, Noul Ierusalim,
În ea dispare noaptea, de focul Tău sublim.
Nu oricine va trăi cu eternul Domnitor,
Doar cel care-Ți va sluji și va fi biruitor.

3. E râul cu apa vieții ce curge de sub tron,
Și-n mijlocul cetății este al vieții pom.
Tu ești Alfa și Omega, început, dar și sfârșit,
Mântuiții vor striga: "Vino, Mire preaiubit!"