1. Mai albi doresc să-mi fie gândul,
Mai înțelept când îl rostesc,
Mai nepătați să fie pasul
Și mai sfânt drumul cel pășesc.
Mai neclintită vreau credință
Să fie și în chinul greu
Și mai statornică dorința
De a face voia ta mereu.

R: Isus, Isus, cu viața mea
Mă-nchin acum la cruce
Căci numai Tu-mi ești pururea
Nădejdea mea cea dulce.
Din brațul Tău îți cer sfios:
Ajută-mă ca-n toate,
Să-Ți fiu un rob mai credincios
Cu doruri mai curate.

2. Mai veselă oricând cântarea,
mai plin de farmec cu versul ei,
mai adâncită ascultarea
și mai ușor toți spinii grei.
Mai smerită oricând trăirea
Iar portul haine mai supus;
mai răbdătoare așteptarea
după venirea Ta Isus.

3. Acestea-mi sunt mănunchi de doruri
Ce le-am cules în ceasul greu
Când vasul vieții înspre larguri
Se îndrepta mereu, mereu
Și acum tainic prin cântare
Ți le aduc în vers sublim
Să mă gătești pentru răpire
Și veșnicul Ierusalim.