1. O, iartă-mi Doamne-a mele vorbe,
Ce cântărit au prea puțin!
Sfințește din nou a mea gură
Și pune-n ea cuvânt divin!

R: O, iartă-mă! O, iartă-mă!
La Tine vin îndurerat.
O, iartă-mă! O, iartă-mă!
Căci prea puțin Te-am ascultat.

2. O, iartă-mă pentru gândirea,
Ce-n cursul vieții s-antinat!
O, iartă-mă și dă-mi trăirea,
Cu cugetul nevinovat!

3. O, iartă-mă căci rugăciunea
eu nu Ți-am dat-o orișicând!
O, iartă-mă și dă-mi iubirea,
Ce Ți-o înalță mai arzând!

4. O, iartă-mă pentru privirea,
Ce-adese prin lume s-a oprit!
O, iartă-mă și pune-o-n tine,
Să Te admiri mai fericit!

5. O, iartă-mă pentru purtarea
Pe placul firii pământești!
O, iartă mă și du-mă-n starea,
Trăirilor ce le dorești!

R: Iertarea Ta-i mai scumpă ca argintul,
Ca aurul ce este prețuit.
Fără de ea mă biruie păcatul
Și nu pot nici când să fiu fericit!