1. Nu e pustiu, o Tată, fără Tine!
Căci în pustiu de sunt, știu, și Tu ești!
Și doar acolo ești Tu și cu mine,
Și pot s-ascult, să plâng și să-mi vorbești!

R: /:O dă-mi, te rog, putere a înțelege
Căci nu-i pustiul numai despre chin,
Ci în pustiu Tu scoți izvor de ape
Și în pustiu, e Cerul mai senin! :/

2. Nu înțeleg ades a tale planuri
Și mii de întrebări mă copleșesc!
Dar te slăvesc, eternul meu tezaur,
Căci pașii Tăi, ‘naintea mea-i zăresc!

R: /:Și chiar de-ar fi să-ndur pustiul rece,
Și-n nopți umbrite, Tată, să te chem,
Șoptește-mi, fiul meu, o, nu te teme,
Si-am să te simt prezent, ca la Betel! :/