1. Privesc în jur și mi se pare că brazii-s înalți -
Atât de 'nalți că pot ajunge la cer; e-adevărat
Că-s așezați în vârf de munte, un munte înalt
Ce pare greu, mult prea greu de urcat.

2. Așa că stau pe-o buturugă și contemplez
În simfonii de râu de munte un tablou cu brazii verzi
Și mă-ntreb ce vrei să aflu, ce vrei să îmi spui,
Ce vrei să-nvăț de la ei.

R: Doamne, dă-mi curajul să stau drept,
În furtuni și vânt să nu mă plec!
Tot ce vezi e tot ce sunt, e tot ce Îți ofer;
Doamne, fă-mă să privesc către cer!

3. Și stând așa aud un foșnet dintre copaci
Și mă tem că se apropie un urs înfometat.
Așa că mă ridic în grabă, vreau să mă depărtez
Și-mi amintesc de brazii verzi.