1. Cândva eram și eu un fiu în casa Tatălui
Și nu-mi lipsea nimic din ce-aș putea dori,
Dar m-am lăsat mințit de vocea care îmi șoptea
Că Dumnezeu nu e chiar totul, mai vreau și altceva.

2. Am plecat convins că fericirea voi găsi,
Departe de-ochii Tatălui, cheltuind cu prietenii.
Însă am aflat curând, că tot ce am crezut,
A făcut din mine doar un fiu pierdut.

R1: Departe de Tatăl meu, singur plâng și-s frânt de dor.
Aș dori să mă întorc, dar nu mi-e ușor.
Îmi caut cuvinte, căci iertare vreau să-i cer,
Că voi fi primit din nou acasă sper.

3. În zdrențe mă întorc acum pe același drum,
Doresc să fiu un simplu rob, mai mult nu merit oricum.
Îl văd pe Tatăl meu în prag, de mult mă aștepta,
Și-mbrățișarea mult visată, poate mi-o va da.

R2: Cu aripa frântă, doar la pieptul tău m-ascund,
Copleșit de îndurarea ta rămân.
Primește-mă Tată și mă strânge în brațe acum,
M-am întors acasă de pe-al lumii drum.

B: Nu voi mai privi-napoi, căci tot ce îmi doresc,
E ca-n prezența Ta, o Tată, slujindu-Ți să trăiesc.
Vocilor ce încă-mi strigă chemându-mă în trecut,
Am decis ca niciodată să nu le mai răspund.

R3: /:Aproape de Tatăl meu, am tot ce mi-aș fi dorit,
Îl iubesc căci El întâi m-a iubit.
Viața-mi ruine a schimbat-o mila Sa,
Câștigându-mi pe vecie inima :/
Viața mea întreagă e a Sa!