1. Eu eram prea departe de Domnul,
Păcătos nu se poate mai rău;
Mă-ntrebam va salva Mântuitorul
Pe-un aşa păcătos cum sunt eu?

2. Rătăceam prin pustiu şi-ntuneric,
Chinuit de-acest gând tot mereu,
De cumva ar mai fi vreo salvare
Pentru-aşa păcătos cum sunt eu?

3. Tocmai când era răul la culme,
Şi când chiar disperat gemeam greu,
Isus mi-a şoptit că El mai poate
A salva păcătoşi cum sunt eu.

4. Ascultai, şi ce văd? Era Domnul!
Am strigat: "Păcătos tare rău,
Dar Te rog, fii milos şi salvează
Pe-un aşa păcătos cum sunt eu!

5. Şi-n Hristos mă-ncrezui deci cu totul,
Iar de atunci fericit sunt mereu,
Şi-L slăvesc pe-Acel ce-a vrut să scape
Pe-un aşa păcătos cum sunt eu.

6. Iar de-acum nu mai bâjbâi prin noapte,
Ci slăvesc pe Hristos tot mereu;
Spun la toţi că El poate să scape
Pe-un aşa păcătos cum sunt eu.

7. Când calea se sfârşeşte, iar Domnul,
Va veni să-Și ia poporul Său,
Îl voi preamări-n veci că a salvat
Pe-un aşa păcătos cum sunt eu.