1. Oricât de lungă-i noaptea,
furtuna cât de grea,
eu n-am să-mi sting lumina
şi nu-nchid poarta mea.
La orice strajă poate
să vină Domnul meu
şi-n casa cu lumină
El ştie că-aştept eu.
2. Oricât de grea-i vegherea
singurătăţii stând,
eu n-am să-mi las iubirea
închisă, dormitând.
pe Domnul meu să vină
cu drag voi aştepta
şi poarta cea deschisă
El ştie că-i a mea.
3. La geamul cu lumină
grăbească-Se uşor,
pe poarta cea deschisă
să intre iubitor,
ştiind c-acolo este
un suflet singurel
şi Cel mai scump acolo
El ştie că e El.
I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 376.
Autor text: Traian Dorz.