1. Eram copil, trecea zăpada,
Eu cu tristețe-o petreceam,
Mi se părea că iarna trece,
Mi se părea, dar eu treceam.
Eram crescut, treceau cocorii,
Priveam la ei până-i pierdeam,
Mi se părea că vara trece,
Mi se părea, dar eu treceam.

2. Eram gândind pe malul apei,
Cu unda ei la pas mergeam,
Mi se părea că apa trece,
Mi se părea, dar eu treceam.
Priveam duios cum zboară norii,
Şi frunzele zburând priveam,
Mi se părea că ele zboară,
Mi se părea, dar eu treceam.

3. Eram mâhnit cum bate ceasul,
de graba lui umbrit oftam,
mi se părea că vremea trece,
mi se părea - dar eu treceam
Mi se părea cândva că alții,
crezând se-nșeală și-i plângeam,
mi se părea că-s ei pierduții,
mi se părea - dar eu eram. .

4. /: Azi văd cu-amar, Isus tot harul
cât l-am pierdut când n-ascultam,
mi se părea că-l am de-a pururi,
mi se părea - dar nu-l mai am! :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 246.
Autor text: Traian Dorz.