1. Tu păstorul bun Isuse
Paşte-mă-n păşunea Ta mereu,
Ca nimic să nu-i lipsească
Omului duhovnicesc al meu.

R: O Isuse, Isuse, Isuse,
Bunul meu şi neschimbat păstor,
Fă-mi supuse, supuse, supuse
Ţie toate-a mele-n cânt şi dor.

2. Când îmi cercetezi lăuntrul
Şi răbdarea n-o mai vezi în el,
Du-mă tu-n păşunea care
O pot regăsi în orice fel.

3. Când iubirea-i ofilită
Şi mireasma nu mai are-n ea,
Du-mă tu-n păşunea care
Pe deplin o-nvie-n viaţa mea.

4. Când smerenia cea sfântă
Nu-şi mai are-n mine locu-ntâi,
Du-mă tu-n păşunea care
Mi-o aşează iarăşi căpătâi.

5. Tu păstorul bun Isuse
Ruga mea spre Tine o ridic,
Du-mă pururi prin păşunea
Unde nu duc lipsă de nimic.

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 338.