1. Prin har, Tu, Doamne, m-ai zidit
Ca să Te-nalț pe Tine.
Și-n toate ce mi-ai dăruit,
Tu să Te vezi mai bine.

R: M-ai făcut lucrarea Ta,
Doamne, pentru veci așa,
Să te bucuri Tu de ea,
Necurmat, necurmat,
Să te bucuri Tu de ea.

2. Să fiu spre-al Tău folos deplin,
Să-Ți ai plăcerea-n mine;
La tot ce-mi spui, să zic: "Amin",
Și să Te-nalț pe Tine!

3. Smochin în drumul Tău m-ai pus
Cu roadele-n ciorchine,
Să le mănânci și jos și Sus,
Și să Te-nalț pe Tine.

4. O harfă veșnică mi-ai dat
Cu strune-n veci divine,
Și-n cântecul ei minunat
Să Te înalț pe Tine.

5. Aceasta este rostul meu
Și vreau să-l știu mai bine,
Ca pretutindenea mereu
Să Te înalț pe tine!

I: Cântarile Harului, volumul 6, cântarea 137.