1. În zadar se mai grăbeşte
Cel ce pleacă prea târziu,
Alergarea lui sfârşeşte
Ca un strigăt în pustiu.

R: Pentru mântuirea ta,
Nu mai sta, nu mai sta;
Pentru cerul tău frumos
Vin-acum, vin-acum la Hristos.

2. În zadar se mai frământă
Cel ce n-a vrut când putea,
Mila şi chemarea sfântă
Și-are vremea ei şi ea.

3. În zadar se mai căieşte
Cel ce-a ars ce n-are preţ,
Râsul clipei îl plăteşte
Plânsul veşnicei vieţi.

4. În zadar va plânge-odată
Vremea harului de-acum,
Cel chemat cu-atâtea lacrimi,
Dar nu-i pasă nicidecum.

5. Câtă vreme încă este
Cale şi prilej și har,
Nu uita de toate-aceste
Căci curând va fi-n zadar.

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 173.