1. Şi frunzele s-au veştejit,
Căci iată, toamna a sosit,
An după an se duc în zbor,
Toate se duc în viitor.

R1: Şi tu eşti o frunză, să ştii,
Oricine în lume ai fi!
Odată, în praf, la pământ,
Cădea-vei ca frunza în vânt.

2. Priveşte-n urmă anii tăi
Cum au trecut ca şi un vis,
Erai copil, copiii tăi
E tot ce viaţa ţi-a promis.

R2: Şi tu eşti o floare pe lac
Ce apele mari o desfac!
Petalele toate se frâng,
În urmă rămân cei ce plâng.

3. Dar nu uita că dacă vrei
Tu iarăşi poţi să înfloreşti!
În veşnicii sunt fraţii tăi,
Depinde cum te pregăteşti.

R3: Un lucru aş vrea ca să ştii:
Acolo în raiul ceresc,
Acolo sunt apele vii
Şi florile nu veştejesc!