I: Fa M

1. Vezi cum în zbor se duce timpul!
Aşa-au trecut chiar mii de ani.
Şi noi vom trece toţi ca gândul,
Făr' să lăsăm urmă măcar.
Aşa se duce-o zi ca alta,
Şi toate trec în veşnicii
În grabă vine şi sfârşitul
Întregii noastre omeniri.

2. Întreaga noastră zbuciumare,
De lupte, munci şi grijuri mari,
Se pierd cu toate-n lumea mare,
A celor slabi şi-a celor tari.
Şi-acum de ce-ai venit în lume,
Şi-atât de mult te-ai chinuit?
Ca să sfârşeşti în groapa care,
De viermi să fii tu nimicit?

3. Chiar viaţa ce ne pare scumpă,
E o nălucă-n negură.
Peste mormânt e-aceea viaţă,
Făr' de sfârşit şi veşnică.
E viaţa ce-o găsim în Isus,
Pe care El ne-o dă în dar.
O spune-mi ţi-ai asigurat-o,
Sau nici nu te-ai gândit măcar?

I: Aceste versuri au fost scrise de un poet rus căruia Lenin i-a cerut sa scrie niște versuri care să nu conțină numele lui Dumnezeu dar în care să se simtă prezența Duhului Sfânt.